La Barăci – lacrima si speranță!
M-a întrebat o prietenă dacă este numele unui sat, nu, nu este numele unui sat, este numele unui proiect, un proiect care s-a născut dintr-o poveste. Eram într-o sâmbătă, la Adjud, la o biserica la slujbă. Acolo am văzut niște copii minunați, copii care cântau în corul bisericii.
Erau frumoși dar foarte triști… obosiți… doar cântarea în slava Creatorului le-a adus zâmbetul pe buze.
Când s-a terminat slujba au primit cate o punguță cu mâncare. Am întrebat cine sunt, unde stau și am aflat că stau în barăci… la Barăci, este un loc departe de oraș, lângă adăpostul de câini, unde autoritățile din Adjud au mutat toate persoanele ce nu aveau acte de domiciliu sau reședință….au fost mutați chiar în niște barăci…
Și de aici a început proiectul La Barăci! I-am dus pe unii dintre copii acasă ,,la barăci” cu mașina și am început să mă implic în educația lor și într-o mai bună zi de mâine…
Așa a fost începutul. Sfârșitul nu va exista decât atunci când copiii de la Barăci vor avea un acoperiș deasupra capului, vor ști a scrie și a citi și vor avea o viață mai bună.
“Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Galateni 5:14)
